Decizii, decizii

Cele mai grele decizii sunt cele când trebuie să facem compromisuri. Pentru că, să recunoaştem, o decizie luată rapid, fără ezitare, nu mai este o decizie, este o hotărâre. Vroiam sa dau câteva exemple de astfel de hotărâri, dar n-am s-o fac. Sunt sigur că fiecare poate găsi exemple ale unor situaţii în care a trebuit să cântărească diferite aspecte ale unei probleme. O decizie grea, în care ai făcut un compromis într-o direcţie sau alta, te va face să revii, cel puţin pentru un timp, la momentul deciziei, încercând să-ţi imaginezi “cum ar fi fost dacă…” Asta mă duce cu gândul la o replică preferată din filmul The Time Machine: “You are a man haunted by those two most terrible words: What if?” (puteţi vedea scena din film aici).

În cazul meu, luarea unei decizii se întinde pe o perioadă de timp mai mult sau mai puţin lungă. Depinde de situaţie. Dar de cele mai multe ori e vorba de o perioadă mai lungă. Îmi place să “rumeg” bine situaţia, s-o întorc pe toate feţele, s-o iau la bani mărunţi. Rezultatul? O decizie de a cărui rezultat sunt pe deplin mulţumit. Asta nu înseamnă că nu fac compromisuri. Dar acestea sunt minime şi justificate. Cel puţin din punctul meu de vedere. Aşa încât dacă vine cineva la mine cu întrebarea clasică “Unde ţi-a fost capul?” eu pot sa îi răspund cu un zâmbet, ferm convins că decizia luată e cea mai bună. Dar asta nu înseamnă că de fiecare data am dreptate. Iau şi decizii greşite. Caz în care suport consecinţele. Fără astfel de decizii, viaţa ar fi prea monotonă…părerea mea :)

Nu e un secret cum se ajunge la astfel de rezultate. Unii îşi fac liste cu elemente pro şi contra, plusuri şi minusuri, alţii iau în considerare părerile unora care au fost în situaţii asemănătoare sau identice. Cea mai bună soluţie e să te bazezi pe propria experienţă, când e posibil, şi să fi tu acela care ia în final decizia, să nu te bazezi pe alţii. De ce? Ar fi mult mai uşor, e drept, dar nimeni nu te cunoşte pe tine mai bine decât tu însuţi.

Ultima decizie pe care am luat-o a fost în domeniul tehnicii. Cum am zis într-unul din post-urile anterioare, vara asta am rămas fără aparat foto. Căutarea unui nou model n-a durat mult deloc. Ştiam foarte bine ce-mi doresc: un aparat performant, marca Canon. Problema a fost că am găsit două modele care erau mai mult decât ideale. Unul din gama celor compacte, cu performanţe ridicate (sx 130 is), celălalt din gama DSLR-urilor (eos 1100D), printre cele mai slabe din categoria sa, dar mult superior primului. Dar în acest caz aspectul hotărâtor a fost cel financiar, modelul compact fiind de 3 ori mai ieftin decât cel DSLR. Am analizat mult timp decizia, aveam posibilitatea să investesc în oricare dintre cele două modele. Am făcut liste, am căutat pe internet detalii şi păreri. În final m-am decis pentru modelul mai ieftin, după ce am rostit cu voce tare diferenţa dintre preţurile celor două. Am hotărât că acea diferenţă o puteam investi mai departe, în altceva. Şi aşa s-a născut o nouă listă… o listă de cumpărături! :)                                                                                                                  (sursa imagini: dpreview.com)

Advertisements
Previous Post
Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: