Aseară am visat că furam

Televizorul este inamicul meu. Îl urăsc. Nu obiectul în sine, ci calitatea programelor difuzate. În special a celor româneşti. Nu vreau să enumăr toate motivele, nu e momentul acum, şi nici nu vreau să ajung să vorbesc cu nostalgie de vremurile când nu mă puteam dezlipi de “sticlă” şi ştiam reclamele pe dinafară. Dar acum, când se întâmplă să mă aflu în faţa unui televizor pornit (e greu să le ocolesc, avem 3 în casă), în mai puţin de un minut parcurg o gamă largă de stări: nepăsare, curiozitate, indignare, repulsie, nepăsare. Într-un final ignor orice iese din “cutia vorbitoare”. E curios cât de uşor te poţi obişnui.

Săptămâna trecută însă, am încercat să-mi înving prejudecăţile. Am auzit întâmplător câteva vorbe despre evenimentele tot mai fierbinţi de pe scena politică românească. Eram curios să aflu întreaga poveste. Aveam pofta de fapte. Urma să trag singur concluziile. Dar am făcut-o totuşi cu prudenţă: am urmărit câteva posturi on-line. Timp de aproape o zi am urmărit talk-show-uri, live şi înregistrări. S-au dezbătut teme diverse, într-un mod întortocheat şi haotic. Tipic, nu? Dar am reuşit să aflu ce vroiam: despre actul disperat a unui om condamnat, despre plagiatul la cel mai înalt nivel, despre ridicarea în grad militar pe bandă rulantă a unor personalităţi politice, despre nesfârşitul schimb de declaraţii între preşedinte şi oricine i se împotriveşte.

A doua zi dimineaţa m-am trezit cu un singur gând: “aseară am visat că furam”. Nu ştiam exact ce am visat, dar sentimentul era puternic, trebuia să aflu. M-am întins înapoi pe pat, am închis ochii şi am încercat să-mi păcălesc simţurile pentru a-mi aminti ceea ce nu a fost. Detaliile mi-au revenit în minte cu lux de amănunte. Eram copil şi purtam o haină lungă, maro. Lângă cinematograful din cartier, era amenajat, în aer liber, un mare spaţiu de joacă, plin cu jucării. Deşi era mijlocul zilei, locul era pustiu, iar eu am început să-mi umplu buzunarele cu toate jucăriile pe care-mi cădeau mâinile. Apoi m-am închis într-o debara (era acolo în mijlocul străzii) stăpânit de o puternică frică de a fi prins, încercând să ascund jucăriile furate. În tot visul nu-mi amintesc să fi văzut o altă persoană.

Nu trebuie să faci psihanaliza viselor pentru a ajunge la concluzia că acestea, de cele mai multe ori, sunt influenţate de tot ceea ce auzim, vedem şi facem în viaţa de zi cu zi. Îţi zic doar atât: de acum încolo, oricât de curios aş fi, am să urmăresc ştirile politice în doze cât mai mici.

Ţie ce-ţi spun visele despre realitatea în care trăieşti?

Today’s lesson

(original article: http://www.brainpickings.org/index.php/2012/05/31/contagion-take-part/ )