Poftă de viaţă

Să fim înţelesi de la bun început: nu fac reclamă la sucuri naturale şi nici nu vând biscuiţi. Este păcat că mediatizarea excesivă duce la golirea de sens a cuvintelor. Ştii cum e, o făceam şi noi când eram mici, repetând un cuvânt numai de 11 milioane de ori, până însăşi literele păreau a fi doar o înşiruire de sunete fără nici un rost, spre disperarea celor din jur (:

Eu însă mă refer la sentimentul din spatele cuvintelor. A face ceva numai pentru tine, numai pentru a te simţi bine. Ceva nou, ceva ce ţi-ai propus, dar n-ai avut curaj sau timp să începi. Ceva ce dintr-odata e în mâinile tale, mai accesibil ca niciodată, fără restrângeri şi consecinţe.

Astăzi m-am apucat de alergat. Nu mi-am luat picioarele la spinare şi nu m-a fugărit nimeni. Recent mi-a venit ideea că ar fi cazul să fac ceva mai multă mişcare. Nu de alta, dar se vedea deja (pe) fizic faptul că mişcarea din programul zilnic nu prea mai îşi face efectul. Stresul acumulat în ultimele săptămâni a atins punctul culminant în ziua Z, astazi şi totul s-a terminat în primele ore ale dimineţii, iar grijile s-au redus seminificativ. Astfel m-am gândit să marchez acest moment prin începerea unei activităţi noi. Imi revenise pofta de viaţă.

Având în vedere că nu mai alregasem susţinut încă din liceu, asta însemnând mai bine de 8 ani, am zis să încep cu o mică încălzirea, o plimbare uşoară prin oraş, timp de o jumătate de ora. Datorită unui angajament-surpriză am ajuns de la faza de încălzire la faza de înfierbântare: am ajutat la mutarea unei canapele între două etaje şi relocarea unui frigider. Cu toate eforturile de peste zi aveam toate motivele sa amân recent-planificata activitate. Dar am profitat de pofta de viaţă şi ziua de azi a devenit una din multele zile (sper) care se vor încheia cu o tură de alergare pe străzile înserate ale oraşului.

Advertisements

I ♡ books

Pentru toţi iubitorii de cărţi şi pasionaţii de lectură, sfârşitul lunii octombrie aduce surprize…Ne vedem acolo :)

 

 

 

Aventura de luni dimineaţa

Nu este nimic mai groaznic în rutina de peste săptămână decât ziua de luni. Dar ca orice regulă, există şi excepţii. Cum ar fi această dimineaţă de luni. Nu e prima data când ma trezesc mai devreme ca de obicei şi ajung la lucru înainte de ora 7. Şi sunt şi mai rare momentele când într-o astfel de dimineaţă am parte de câte o mică aventură.

Astăzi aventura a constat dintr-o mică întâlnire cu un mic animăluţ. Până acum nimic deosebit. Ca să ajung la lucru trebuie să merg până aproape de capătul oraşului. În spatele clădirii se întind liniştite dealurile. Aşa că nu e mare mirare că vara asta, în după-mesele însorite, am văzut, în interiorul clădirii, şopârle, şoricei şi chiar şi un şerpişor de câţiva centimetri. Însă de data asta supriza a fost ceva mai mare. Am întâlnit un iepuraş. Eram la intrarea din spate, un loc unde nici luminile de pe stradă nu prea ajung. Fiind şi înainte de ora 7, locul era pustiu. Dacă nu ar fi ţopăit din iarba uscată, nici nu l-aş fi observat. În momentul în care m-a văzut oprindu-mă la câţiva paşi de el, s-a oprit la rândul lui, parcă sa mă studieze. A fost clar, şi pentru el era o aventură. Timp de câteva momente, până când iepuraşul şi-a reluat traseul numai de el ştiut, am uitat că e luni, am uitat de lucru, am uitat de mine. Acele câteva clipe au reuşit să-mi însenineze o zi care se anunţa deja a fi una înnorată, şi la propriu şi la figurat.

Deşi…trebuia să-mi dau seama ca totul a fost doar o închipuire. În primul rând, iepuraşul era albastru. În al doilea rând, înainte să-mi sară în cale, a pus furculiţa în farfurie, lângă morcovul mâncat pe jumătate. Era clar, îl deranjasem de la masă. Uitându-se drept la mine, şi-a aranjat ochelarii, şi, după mişcarea mustăcioarelor, puteam sa jur ca a zis ceva. N-a aşteptat să cer lămuriri, că a şi luat-o din loc. Nu aveam nici o şansă să-l urmăresc, după două sărituri şi-a luat zborul.

În momentul următor mă aflam în faţa monitorului. Pe monitor se afla chiar acest text, cursorul era chiar aici, unde ai ajuns şi tu acum, aici | . E timpul să pun punct şi să revin la realitate. Închipuită sau nu, aventura rămâne la fel de vie ca şi o amintire din copilărie. Dar e luni dimineaţa, trebuie să ne întoarcem amândoi la treburile noastre. Îţi doresc o săptămână plină de aventuri, în fiecare zi.

Învăţătură de viaţă

Butonând astăzi Facebook-ul, am dat peste un articol interesant, care a reuşit să mă fascineze. În cele câteva rânduri, pe care vreau să le împart şi cu tine, am descoperit o foarte simplă explicaţie la câteva probleme cu o mare greutate în viaţa noastră, a tuturor. Citeşte şi convinge-te singur!

“Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor “pliiin”! Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

“Acum” a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, “as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacã veti începe cu nisipul,” a continuat el “nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele. La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit “Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã.”