Aventura de luni dimineaţa

Nu este nimic mai groaznic în rutina de peste săptămână decât ziua de luni. Dar ca orice regulă, există şi excepţii. Cum ar fi această dimineaţă de luni. Nu e prima data când ma trezesc mai devreme ca de obicei şi ajung la lucru înainte de ora 7. Şi sunt şi mai rare momentele când într-o astfel de dimineaţă am parte de câte o mică aventură.

Astăzi aventura a constat dintr-o mică întâlnire cu un mic animăluţ. Până acum nimic deosebit. Ca să ajung la lucru trebuie să merg până aproape de capătul oraşului. În spatele clădirii se întind liniştite dealurile. Aşa că nu e mare mirare că vara asta, în după-mesele însorite, am văzut, în interiorul clădirii, şopârle, şoricei şi chiar şi un şerpişor de câţiva centimetri. Însă de data asta supriza a fost ceva mai mare. Am întâlnit un iepuraş. Eram la intrarea din spate, un loc unde nici luminile de pe stradă nu prea ajung. Fiind şi înainte de ora 7, locul era pustiu. Dacă nu ar fi ţopăit din iarba uscată, nici nu l-aş fi observat. În momentul în care m-a văzut oprindu-mă la câţiva paşi de el, s-a oprit la rândul lui, parcă sa mă studieze. A fost clar, şi pentru el era o aventură. Timp de câteva momente, până când iepuraşul şi-a reluat traseul numai de el ştiut, am uitat că e luni, am uitat de lucru, am uitat de mine. Acele câteva clipe au reuşit să-mi însenineze o zi care se anunţa deja a fi una înnorată, şi la propriu şi la figurat.

Deşi…trebuia să-mi dau seama ca totul a fost doar o închipuire. În primul rând, iepuraşul era albastru. În al doilea rând, înainte să-mi sară în cale, a pus furculiţa în farfurie, lângă morcovul mâncat pe jumătate. Era clar, îl deranjasem de la masă. Uitându-se drept la mine, şi-a aranjat ochelarii, şi, după mişcarea mustăcioarelor, puteam sa jur ca a zis ceva. N-a aşteptat să cer lămuriri, că a şi luat-o din loc. Nu aveam nici o şansă să-l urmăresc, după două sărituri şi-a luat zborul.

În momentul următor mă aflam în faţa monitorului. Pe monitor se afla chiar acest text, cursorul era chiar aici, unde ai ajuns şi tu acum, aici | . E timpul să pun punct şi să revin la realitate. Închipuită sau nu, aventura rămâne la fel de vie ca şi o amintire din copilărie. Dar e luni dimineaţa, trebuie să ne întoarcem amândoi la treburile noastre. Îţi doresc o săptămână plină de aventuri, în fiecare zi.

Advertisements
Next Post
Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: