fragmente de Luceafăr

red eight - logos-bookE primăvără. Ninge. Deşi e sfârşit de martie, iarna nu se lasă alungată. Datorită temperaturilor scăzute din ultima perioadă, mi-am petrecut majoritatea timpului liber în casă. Fără riscul de a mă plictisi, m-am împărţit între calculator şi lectură, înclinând balanţa spre cea de-a doua activitate. După ce am terminat de citit cărţile care-mi ocupau noptiera încă de la începutul anului, mi-am îndreptat atenţia către cărţile din bibliotecă, în căutarea unei noi aventuri. După câteva căutări fără succes, am început să fac ordine în bibliotecă şi să aranjez cărţile.

Pe lângă cărţile noi, comandate de pe internet sau luate săptămânal de la chioşcurile de ziare, am găsit şi colecţii sau ediţii mai vechi ale unor cărţi. După un timp, mânat de curiozitate, am pus deoparte cărţile cele mai vechi dintre cele care-mi cădeau în mână. Am găsit astfel câteva cărţi de literatură şi cursuri de limbi străine din anii 1930-1940, majoritatea fără coperţi şi unele doar pe jumătate.

Însa toate acestea şi-au pierdut farmecul în faţa unei singure cărţi. La prima vedere, nici nu părea veche: o carte mare, de căteva sute de pagini, fără coperţi, bine legată şi cu paginile intacte. În momentul în care am deschis-o mi-am dat seama că găsisem o adevărată comoră naţională (cu riscul de a folosi o expresie mult prea comercială). Conţinutul: o colecţie de 24 de numere ale revistei “Luceafărul”. Anul: 1909. Nu-mi venea să cred. Am făcut o mică cautare pe internet şi am găsit următorul fragment: “La 1 iulie 1902 Octavian Goga scotea la Budapesta revista “Luceafărul”, din inițiativa și cu sprijinul material al lui A. P. Bănuț, susținut de un grup de studenți români patrioți. În 1904, Octavian C. Tăslăuanu a devenit proprietarul și editorul acestei publicații care, începând din anul 1906, a apărut la Sibiu, cu subtitlul Revistă ilustrată pentru literatură și artă. Pe 16 iunie 1914 apare ultimul număr al revistei, în această formulă”. Răsfoind încet paginile, am găsit coperta celui de-al doilea număr al revistei. Convinge-te singur, mai jos gaseşti imaginea acestei coperţi, cu anul apariţiei, 16 ianuarie 1909, şi preţul în coroane, pentru Austro-Ungaria şi România.

Primul gând a fost să scanez întreaga colecţie, dar a trebuit sa renunţ la acest plan după primele 48 de pagini, datorită legăturii cu sfoară şi a foilor prea subţiri, care ameninţau să se deterioreze. Astfel ţin să-ţi prezint în întregime aceste 48 de pagini, în format pdf, a primelor două numere ale revistei “Luceafărul” din 1909. Lectură placută.

“Luceafărul”, Anul VIII, nr. 1, Sibiiu, 1909

“Luceafărul”, Anul VIII, nr. 2, Sibiiu, 1909

IMG_0023

Mă bucur că plouă

red-eight-logos-redeight1Rain splats

Vorbesc serios. E sâmbătă dimineaţa. Foarte de dimineaţă. La ora 5:30 sunetul stropilor în pervazul geamului m-a trezit zâmbind. Chiar mă bucur că plouă. Deşi, de la ora asta deja, îmi dau seama că majoritatea activităţilor mele “outdoor” vor fi probabil anulate. Dar acum ştiu că primăvara este foarte aproape, şi natura are tot ce-i trebuie pentru a înverzi la viaţă, în toată splendoarea ei.

Cât despre mine, nu mai e timp de somn. Trebuie să-mi refac programul de peste weekend şi să mă bucur de o nouă zi, o zi ca oricare alta: o zi ca nici o altă zi.