Înflorire mistică

red eight - logos-design“At last, my greatest creation is completed!” zicea un anumit personaj de desene animate în zilele de glorie ale postului Cartoon Network. Acelaşi sentiment mă încearcă şi pe mine de fiecare dată când finalizez câte un proiect personal, fie el o fotografie, un post pe blog sau o lucrare grafică. Sentimentul este cu atât mai puternic cu cât rezultatul se apropie mai mult de viziunea avută chiar inainte de începerea proiectului. Pentru că ştii la fel de bine ca mine, că rareori gândurile se materializează la fel de grandios precum ne imaginăm la început.

De acestă dată insă, pentru mine, a fost mult mai mult decât atât. Rezultatul a reuşit să-mi depăşească complet aşteptarile. În momentul în care am văzut următoarea formă, simţeam doar că are potenţial, dar nu bănuiam care ar putea fi acesta.

mystic blossom - empty

Fără să am vreo imagine concretă în minte, m-am aventurat într-un proces de căutare, asemenea unui sculptor care încearcă să-şi găsească următoarea capodoperă într-o bucată de piatră de pe marginea drumului. Mi-am lăsat degetele purtate de mouse în căutarea de forme, texturi, culori şi nuante. Cu mult înainte să mă pierd, fustrat şi dezamăgit, în documentare, şi fără măcar ca să-mi dau seama, mintea mi-a ordonat să ma opresc. Posterul era deja finalizat, cu titlul Mystic Bloom (Inflorire Mistica).

mystic blossom - red5

mystic blossom - blue5

Poster 7 blossom

Poster 6 blossom

Advertisements

Numai în România

red-eight-logos-redeight1Azi dimineață, în drum spre lucru, am prins un mic fragment de conversațtie:

” – Câți sânteți, doi sau trei?

– Tri…

– Na bun, trei lebenițe atunci, haida…”

De obicei nu ascult conversațiile altora pe stradă, decât atunci când sunt rostite, mai degrabă strigate, în apropierea mea. Ți-am redat partea audio, acum să-ți prezint și partea vizuală a momentului. În fiecare dimineață merg la serviciu pe jos, iar astfel pot să-mi aleg singur traseul, de obicei merg pe scurtături, alei prin spatele blocurilor, departe de traficul agitat al începutului de zi. De această dată am ajuns în apropierea unui gang, în zona unui bloc mare și a câtorva case. Pe aleea care ducea spre gang, ca în fiecare zi de miercuri, erau înșirate vreo 10 pubele de gunoi. Lângă acestea, mașina de gunoi aștepta să fie încărcată de către doi angajați ai firmei de salubrizare. Ocolesc aleea pentru a nu perturba activitatea celor doi, și mă îndrept spre gang. Prin el venea un individ impingând încă o pubelă de gunoi, urmat de un individ masiv strigând replicile de mai sus. L-am identificat pe cel care împingea pubela ca fiind al treilea angajat, și pe guralivul masiv ca fiind deținătorul grămezii de “lebenițe” aflate la ieșirea din gang.

Numai în România oamenii se așteptă să primească o recompensă pentru o treabă pentru care sunt anajați și plătiți să o facă. Vina este și a celor care oferă o astfel de recompensă în speranța unui tratement special, ca în cazul întalnit de mine. Problema și mai mare este că acest sistem se regăsește, într-o formă sau alta, peste tot în România, până la cel mai înalt nivel. Dar schimbarea nu are loc dintr-o dată, ci pornește tot de jos, de la fiecare din noi. Schimbarea trebuie răspândită prin fapte.