Jurnalul ceaiului de weekend 1 (5-7.01)

IMG_4810

Vineri – 05.01

Chiar și după prima săptămână din ianuarie, spiritul sărbătorilor este încă aproape. De la beculețele din pomul de crăciun și ornamentele de prin casă, până la mâncarea care pare să nu se mai termine. Singura care s-a decis totuți să strice atmosfera este zăpada care încă se face așteptată…de unii cel puțin.

În lipsa zăpezii totuși, am găsit un ceai care a reușit să întregească puțin atmosfera de sărbătoare. “Christmas Mistery”, cu arome deloc subtile de scorțișoară și cuișoare, m-a purtat într-o lume și un timp demult trecute, undeva lângă o sobă caldă, după o lungă după-masă la săniuș.

Și cum a fost prima săptămână din an? A început cum nu se poate mai bine, într-o zi de luni. După un sfârșit de an plin de sărbătoare, prima săptămână din orice nou an ar trebui să fie dedicată unei reflectări personale a fiecăruia dintre noi. Însă cu toții știm că acest lucru nu este posibil în fiecare an, motiv pentru care putem profita de întreaga lună ianuarie pentru a ne planifica restul anului. Dar nu lăsați să treacă prea mult timp pentru a nu termina apoi încă un an cu fraza “Cum de a trecut așa de repede anul ?”

Eu am reușit să profit de această săptămână întreagă. Astfel mi-am propus ca în anul 2018 să-mi duc la bun sfârșit cât mai multe din visele și ambițiile pierdute de-a lungul anului trecut.

Dar până una alta, să vedem ce ne aduce ziua de mâine.

Sâmbătă – 06.01

Astăzi a fost o zi plina de activitati. Dimineața a început cu deja ritualica vizită în târgul de vechituri. Aici mi-am amintit un detaliu omis în postările anterioare ale jurnalului. Pentru a mă putea bucura de orice fel de ceai în oricare parte a casei, trebuie să am grijă. Astfel, una dintre colecțiile mele este cea de suporturi de căni (sau coastere). Pentru primul weekend am ales un set special, potrivit cu tematica de sărbători, facut manual, pe care l-am primit cadou cu cațiva ani în urmă.

După masa de prânz a urmat o scurtă perioadă de odihnă, alături de aroma plăcută de scorțișoară a ceaiului. Fiind un ceai negru, a prins numai bine pentru o după-masă cinematografică: un film la cinema, urmat de o seară prelungită de filme, între prieteni. Astfel ziua de sâmbătă s-a topit încet spre duminică.

Duminică – 07.01

Dimineața a trecut neobservată. Pe la prânz am scuturat ultimele urme de somn cu o plimbare până la mall, cumpărături d-ale casei.

Restul zilei a fost dedicat plăcerii lecturii. Mi-am facut ultimul pliculeț de ceai “Christmas Mistery”, am căutat din nou șemineul descoperit vineri, și am citit pe rând din cele 3 carți care le am începute.

Se pare că weekendul acesta a fost unul relaxant, numai bun pentru a mă pregăti pentru ziua de luni, și o primă săptămână de lucru din acest an.

Ne auzim pe weekendul următor, o săptămână ușoara vă doresc!

jurnalul ceaiului de weekend 2 (12-14.01)

red-eight-logos-redeight1

Advertisements

Jurnalul ceaiului de weekend – intro

Orice jurnal incepe cu un cadou. Fie că acesta este un carnet cu o copertă nemaivăzută sau un instument de scris cu totul special, scopul lui este unul simplu, acela de a fi un pretext. Un simplu motiv pentru a putea porni la drum și pentru a-ți putea spune povestea ta, așa cum numai tu o vezi.

Cadoul meu a fost un set de ceai. Dar ce mai set, o raritate! 30 de varietăți, cu denumiri exotice, toate într-un ambalaj unic. Mai băusem ceaiuri marca Greenfield, știam că acest set va fi o experiență aparte. Merită o prezentare pe măsură!

IMG_4795

Și vreau să împărtășesc cu voi această experiență. Fiecarei aroma îi voi rezerva un întreg weekend. Câte un plic va da savoare fiecăreia din cele trei zile: vineri va rezuma săptămâna care s-a încheiat, sâmbăta va fi dedicată relaxării, iar duminica va prezenta planurile din viitorul apropiat, pregătindu-mă pentru o nouă săptămână.

 

Anul 2018 a început într-o zi de luni, cum nu se putea mai potrivit. Haideți să vedem cum a trecut prima săptămână din an.

jurnalul ceaiului de weekend 1 (5-7.01)

red-eight-logos-redeight1

Oameni în trafic

Nu mai cred în accidente. Cel puțin nu în modul în care acestea sunt mediatizate. Și cu atât mai mult cele din trafic. Cred însă în puterea celor 4 N: Neatenția și Nesimțirea pot duce la Necazuri și în cel mai rău caz, la adevărate Nenorociri. Însuși cuvântul “accident” și-a pierdut complet înțelesul. DEXonline îl definește așa: “întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală […] fapt întâmplător care aduce o nenorocire”. Cel puțin unul din N-uri se găsește și acolo. Dar nu este complet. Nu trebuie să se lase cu sirene și girofaruri – oglinda agățată a unei mașini parcate, roata strâmbă a unei biciclete lăsate prea aproape de drum – sunt deajuns să creeze oricu necazuri, care, mai ales pe la noi, sunt atât financiare cât și mari consumatoare de timp.

Neatenția datorată telefoanelor, mâncatului sau oricărei alte activități, împreună cu Nesimțirea celor care cred că regulile sunt făcute pentru proști, pot să schimbe totul într-o fracțiune de secundă. Și, pe cât de “întâmplător” pot părea aceste fapte, aici definiția este din nou nepotrivită. Pentru că de cele mai multe ori astfel de situații nu sunt complet neașteptate sau neprevăzute. Altfel echipele știrilor de la ora 5 nu ar avea atâta material, nu ar ajunge la locul faptei mai repede decât autoritățile. Altfel nu am cere socoteală, nu am căuta resposabili. Totul ar putea fi cu ușurință prevenit dacă ne-am aminti mai des că suntem cu toții oameni în trafic, indiferent  că suntem în mașină, pe bicicletă, în autobuse sau doar simpli pietoni. Și chiar dacă părerea de rău și acceptarea vinei sunt atribuții nobile din ce în ce mai rare, tot nu putem da timpul înapoi. Tocmai aceste sentimente de neputință și regret sunt perfect redate în următorul clip pentru prevenirea “accidentelor”.

red-eight-logos-redeight1

Prima lecţie de golf

Când vine vorba de experienţe noi, întotdeauna mă gândesc la o axiomă care circulă pe internet: “When was the last time you did something for the first time?”. Astfel orice experienţă nouă devine un semnal de alarmă, devine o provocare. Şi de aceea, atunci când am primit de la un bun prieten următorul link, nu am ezitat deloc. Clubul Sun Garden oferea o invitaţie deschisă la un curs de iniţiere în  “stilul de viaţă numit golf”.

sungarden resort

Chiar dacă era puţin noros în acea dimineaţă, locaţia părea foarte promiţătoare. Dar până la ora 10 când trebuia să ajungem acolo (clubul este cam la o jumătate de oră de mers cu maşina înafara oraşului), a ieşit şi soarele timid dintre nori. Ascuns în mijlocul pădurii, departe de agitaţia civilizaţiei, clubul avea multe de oferit. Fiind încă sâmbătă dimineaţa, într-o zi răcoroasă de primavară, am avut toată zona doar pentru noi. În primul modul am fost 4 participanţi înscrişi, aşa că prima lecţie de golf s-a desfăşurat într-un mediu relaxant şi prietenos. Pe teren ne-a întâmpinat intructorul Vince Kelly, şi ne-a explicat, într-o engleză cu accent plăcut şi presărată cu simţul umorului, toate elementele de bază ale golfului: de la poziţia corpului la ţinerea corectă a crosei şi micile trucuri care fac acest sport mai degrabă un exerciţiu de relaxare. Astfel, în doar două ore, am evoluat de la datul în aerul de pe langă minge, la a lovi-o din plin şi cu boltă, trimiţând-o la câţiva zeci de metri în zare. Am avut astfel şansa de a cunoşte diferitele tipuri de crose şi rostul fiecăreia, şi structura elementară a unui meci de golf. În final a fost o frumoasă primă lecţie de golf, şi sper că mă voi putea întoarce curând pentru a exersa cele învăţate.

IMG_6121

IMG_6080

IMG_6089

IMG_6114

IMG_6111

IMG_6112

IMG_6096

IMG_0518

IMG_0522

IMG_0542

red-eight-logos-redeight1

Liniştea de duminică

Ziua de vineri este supraestimată şi mult prea mediatizată. Chiar dacă este ultima, ramane în fond o zi lucrătoare. Sâmbăta este pentru recuperări: cumpărături, curăţenie sau întâlniri cu prietenii. Duminica este o zi specială.

Nu te trezeşti pentru că sună alarma sau pentru că ai ceva neapărat de facut. Te trezeşti pentru că visele tale devin mai zgomotoase decât liniştea dimineţii. O linişte care îţi spune că poţi să mai stai sub pătură cât de mult doreşti. Apoi, când te hotărăşti să-ţi începi ziua, o faci cu gândul prelungirii acelei linişti cât mai mult posibil. Unii caută liniştea sufletească şi se duc să mulţumească divintăţii pentru aceasta. Alţii, sătui de agitaţia urbană, caută liniştea sub ocrotirea naturii. Duminicile mele sunt în schimb dedicate unei linişti interioare, oferită de explorarea necontenită a hobby-urilor şi pasiunilor. O linişte care suspendă realitatea înlocuind-o cu o realitate a viselor împlinite, înconjurată de fericire.

Duminica este singura zi în care încercăm să ignorăm curgerea timpului, s-o prelungim la infinit, şi să ne bucurăm de linişte, fiecare în felul nostru. De aceea la sfârşitul zilei ni se pare mereu că a fost prea scurtă, şi încercăm sa ne folosim de ultimele momente pentru a presăra câteva din seminţele acestei linişti în planurile de peste săptămână, pentru a ne putea bucura de recoltă duminica următoare.

IMG_4177

red-eight-logos-redeight1

Advertisements