Liniştea de duminică

Ziua de vineri este supraestimată şi mult prea mediatizată. Chiar dacă este ultima, ramane în fond o zi lucrătoare. Sâmbăta este pentru recuperări: cumpărături, curăţenie sau întâlniri cu prietenii. Duminica este o zi specială.

Nu te trezeşti pentru că sună alarma sau pentru că ai ceva neapărat de facut. Te trezeşti pentru că visele tale devin mai zgomotoase decât liniştea dimineţii. O linişte care îţi spune că poţi să mai stai sub pătură cât de mult doreşti. Apoi, când te hotărăşti să-ţi începi ziua, o faci cu gândul prelungirii acelei linişti cât mai mult posibil. Unii caută liniştea sufletească şi se duc să mulţumească divintăţii pentru aceasta. Alţii, sătui de agitaţia urbană, caută liniştea sub ocrotirea naturii. Duminicile mele sunt în schimb dedicate unei linişti interioare, oferită de explorarea necontenită a hobby-urilor şi pasiunilor. O linişte care suspendă realitatea înlocuind-o cu o realitate a viselor împlinite, înconjurată de fericire.

Duminica este singura zi în care încercăm să ignorăm curgerea timpului, s-o prelungim la infinit, şi să ne bucurăm de linişte, fiecare în felul nostru. De aceea la sfârşitul zilei ni se pare mereu că a fost prea scurtă, şi încercăm sa ne folosim de ultimele momente pentru a presăra câteva din seminţele acestei linişti în planurile de peste săptămână, pentru a ne putea bucura de recoltă duminica următoare.

IMG_4177

red-eight-logos-redeight1

One of those people

We are all consumers. We work all day so we have money to spend. Sometimes for fun or entertainment, but most of the times just to survive, to live another day, and consume some more. Weather you buy products, pay bills, or simply pay for services, you usually interact with other people. Sometimes the daily routine makes you visit the same places, interact with the same people. You may not know their name, but you’re polite, make small talk, try to be cheerful. You see these people almost everyday. And then you see them on the street. And you can’t remember where you know them from. You’re absolutely positive that you know them from somewhere, but you just can’t place them in a certain spot. You cant’s talk to them, you don’t know their name, so you walk pass them, trying to look away.

I’m one of those people now. I’m a graphic designer at my current workplace, and I have many customers each day. Rarely the same people. Sometimes I notice them on the street and I see the expression on their faces, trying to find me a place in their memories. And then they stare, not knowing if they should say something or not. They just keep walking, without looking me in the eyes to much. It’s funny to experience the feeling from the other side.

red eight - logos - english

Angry logos

design by Yakushev Grigoryred eight - logos-design

092260f7591c8ca6b7f617ee34b8c280

4a7e62de19bd7b2716623fe28b639412

7dfbc82e0993d48b014c2acbdca4b04a

8e14a0d777a510950a7af19413bab197

434c18c1fb37ba411b6d1429435a253c

9773c6ff82286d3771eb9af6382163d1

ca5a06dc262bdddaab846a841976ca9b

dcdc7127cd577acabbee223bd90c3f27

f6c6be15fa02f94ba976220391e11ec7

Două cuvinte legate

red eight - logos-bookTrăim deja într-o altă era. Şi nu mă refer aici la era internetului sau a tehnologiilor. Acum erele trec aproape anual, orizonturile sunt atinse şi depăşite cu viteza luminii. Ne aflăm la un nivel microscopic al acestora, o structură “netoscopică” a lumilor deja cucerite. Am descoperit întregi universuri în lumile pe care le credeam finite şi fără adâncime. Le-am pătruns suprafaţa. Şi nu ne mulţumim cu explotarea unui singur univers, ci pornim în călătorii simultane, în fiecare zi. Facebook ne oferă universul gândurilor, al părerilor şi opiniilor, a mulţumirilor şi capriciilor, Youtube este o lume a vizualului, a imaginilor care se succed, una mai impresioantă şi mai spectaculoasă decât cea dinainte, a imaginilor care combinate cu sunetele ne lasa înmărmuriţi, plini de emoţii, WordPress cuprinde o întreagă blogosferă a celor mai intime trăiri şi experienţe, DeviantART ne aşterne la picioare talente dintre cele mai felurite, din toate ramurile artei, şi câte şi mai câte astfel de lumi în care ne găsim pierduţi în fiecare zi.

Dar o asemenea viteză nu poate fi atinsă fără comprimarea anumitor elemente, fără a ignora sau a trata superficial acele aspecte care nu prezintă interes. Şi nu o facem din răutate. O facem din dorinţa de nou. Mereu ceva nou. Cautăm următorul lucru “viral”, comprimat în câteva cuvinte, câteva secunde, pentru al putea răspândi la rândul nostru într-o fracţiune de milisecundă celorlalţi în speranţa împărtăşirii unor sentimente, în speranţa apartenenţei la un grup.

Dar eu, câteodată, simt nevoia de a citi mai mult decât două cuvinte legate oferite de majoritatea postărilor de pe Facebook, vreau să pătrund o poveste mai lungă decât cele 60 de secunde ale unui trailer, o lume mai complexă decât pot acoperi oricâte continuări ale unui film. Şi atunci deschid o carte.

night_light_by_kevron2001-d5pmoom