Povestea continuă

Iarna îşi continuă neintreruptă povestea. Unii dintre noi o percep aşa cum este ea relatată neîncetat şi monoton de către posturile de televiziune, ca pe o catastrofă abătuta asupra ţării şi a Europei. Alţii aleg să ignore decorul cu gândul la o primavară care trebuie să sosească “din minut în minut”. Entuziasmaţii zăpezii îşi doresc timpuri veşnice acum mai mult ca oricând.

Indiferent de grupul din care facem parte, natura ne tratează pe toţii la fel. Este numai decizia noastră, a fiecăruia dintre noi, să ne alegem modul în care ne adaptăm rutina zilnică la condiţiile meteorologice. Dar cu toate acestea, cu bune (pentru natură) şi rele (pentru noi), trebuie să încercăm să privim întreg fenomenul aşa cum este el, să observăm şi să ne bucurăm de toate aspectele legate de acest anotimp de iarnă ieşit din comun.

În timpul zilei vedem cu toţii iarna cât se poate de clar: zapadă multă, albă, trafic îngreunat, şi mult frig. Seara, chiar dacă peisajul este acelaşi, experienţa este una cu totul magică. Recent am avut ocazia să fiu afară într-o astfel de noapte, undeva pe la ora 1. Eram pe drum de întoarcere, deci aproape de casă, prin cartierul Mărăşti, altfel nu cred că aş fi îndrăznit să ies. Eram pregătit pentru un drum scurt, câteva minute, să ajung cât mai repede în pătuţ la căldurică. Primul lucru care m-a oprit în mijlocul străzii a fost liniştea. Al doilea a fost cantitatea mare de zăpad neatinsă, căzută chiar în acea seară. Frigul a fost înlocuit de entuziasmul de a captura cât mai bine peisajul slab iluminat din jurul becurilor de pe stradă. Astfel, fuga de 5 minute spre casă s-a transformat într-o expediţie de aproape o oră în încercarea de a redescoperi locurile care le văd zi de zi. Vreau să-ţi spun că acestea nu au fost puţine, şi, spre surprinderea mea, de nerecunoscut. În imaginile de mai jos poţi încerca să intuieşti traseul pe care l-am parcurs în mica mea expediţie. Bon voyage!

Advertisements