Povestea continuă

Iarna îşi continuă neintreruptă povestea. Unii dintre noi o percep aşa cum este ea relatată neîncetat şi monoton de către posturile de televiziune, ca pe o catastrofă abătuta asupra ţării şi a Europei. Alţii aleg să ignore decorul cu gândul la o primavară care trebuie să sosească “din minut în minut”. Entuziasmaţii zăpezii îşi doresc timpuri veşnice acum mai mult ca oricând.

Indiferent de grupul din care facem parte, natura ne tratează pe toţii la fel. Este numai decizia noastră, a fiecăruia dintre noi, să ne alegem modul în care ne adaptăm rutina zilnică la condiţiile meteorologice. Dar cu toate acestea, cu bune (pentru natură) şi rele (pentru noi), trebuie să încercăm să privim întreg fenomenul aşa cum este el, să observăm şi să ne bucurăm de toate aspectele legate de acest anotimp de iarnă ieşit din comun.

În timpul zilei vedem cu toţii iarna cât se poate de clar: zapadă multă, albă, trafic îngreunat, şi mult frig. Seara, chiar dacă peisajul este acelaşi, experienţa este una cu totul magică. Recent am avut ocazia să fiu afară într-o astfel de noapte, undeva pe la ora 1. Eram pe drum de întoarcere, deci aproape de casă, prin cartierul Mărăşti, altfel nu cred că aş fi îndrăznit să ies. Eram pregătit pentru un drum scurt, câteva minute, să ajung cât mai repede în pătuţ la căldurică. Primul lucru care m-a oprit în mijlocul străzii a fost liniştea. Al doilea a fost cantitatea mare de zăpad neatinsă, căzută chiar în acea seară. Frigul a fost înlocuit de entuziasmul de a captura cât mai bine peisajul slab iluminat din jurul becurilor de pe stradă. Astfel, fuga de 5 minute spre casă s-a transformat într-o expediţie de aproape o oră în încercarea de a redescoperi locurile care le văd zi de zi. Vreau să-ţi spun că acestea nu au fost puţine, şi, spre surprinderea mea, de nerecunoscut. În imaginile de mai jos poţi încerca să intuieşti traseul pe care l-am parcurs în mica mea expediţie. Bon voyage!

Winter Tale

Spiritul anotimpului de iarnă este viu. Deşi îşi face puternic simţită prezenţa cel mai adesea la sfârşit de decembrie, el rămâne cu noi şi la cumpăna dintre ani, şi ne face să-i ducem dorul odată cu venirea primăverii. Fiecare dintre noi primim spiritul în viaţa noastră aşa cum ştim mai bine, după timpul propriu şi după sentimentele propri. Natura ne oferă un decor, o scenă pe care oamenii pot face tot ce îşi doresc, lucruri care în restul anului li s-ar părea cel puţin ciudate. Zăpada este cadoul naturii pentu cei care vor să arate lumii că spiritul iernii îi umple de fericire, pentru cei care se bucură alături de familia lor şi pentru cei care vor să se bucure din plin de viaţă.

Trebuie să recunosc cu tristeţe că în acest anotimp (care nu prea s-a potrivit cu calendarul anului) spiritul nu a fost cu mine. Nu am căutat motive şi nici nu mi-am forţat sentimentele. În schimb am sperat în viitor şi am privit în trecut. Mi-am amintit că anul trecut am fost inspirat să încep o poveste. Povestea iernii (eng. winter tale). Această poveste a început cu o simplă fotografie de iarnă:

Fotografia, făcută pe un mic pod peste Someş, a devenit prima dintr-o serie de fotografii de iarnă care împreună spun Povestea Iernii. După ce s-au strâns destule poze pentru un prim capitol al poveştii, le-am adunat toate sub acelaşi simbol (Winter Tale) şi le-am postat anul trecut în galeria de pe DeviantArt (seria completa, aici). Fotografia de mai sus a devenit în câteva săptămâni favorita membrilor comunităţii DevianArt, fiind cea mai vizualizată din serie. Cu toate acestea prima poză nu este singura din preferatele mele. Mai jos poţi vedea coperta seriei şi câteva din fotografiile mele favorite de anul trecut:

Anul aceste chiar dacă spiritul m-a ocolit, şi natura ne-a păcălit, tot am reuşit să fac câteva poze de sezon, care urmează să devină mai târziu un nou capitol al poveştii de iarnă din galeria de fotografii. Până atunci te poţi bucura (în exclusivitate cum ar zice în presă) de viziunea mea de anul acesta asupra iernii. Sper să te bucuri cât mai mult de spiritul iernii în lunile ce urmează…cât despre mine, aştept cu nerăbdare să mă viziteze sezonul următor.

Nesfârşita Toamnă

Titlul este doar un vis, o dorinţă, o himeră. Defapt este anotimpul meu preferat. Toamna. Nu e nimic legat de data de azi, 11.11.11. Nu e nimic apocaliptic în acest articol. Este un omagiu adus naturii. Multă lume zice că toamna este anotimpul morţii. Greşit. Dacă toată natura ar muri, cum ar putea renaşte la primavară? E mult mai simplu de atât. E vorba de conservare. Spre deosebire de primărie şi echipele de salubrizare, toamna nu este luată niciodată prin surprindere de către iarnă. Nu uita, şi iarna face parte din natură. E încă un ciclu. Toamna, natura se pregăteşte pentru anotimpul rece. Copacii renunţă la frunze, pentru a putea stoca energia acumulata în timpul verii. Restul plantelor se retrag în pământ pentru a putea rezista frigului.

Fericirea este un sentiment. Nu ştiu dacă tu mai ţi minte când ai fost ultima oară cu adevărat fericit. Cea mai frumoasă zi din viaţa mea a fost o duminică de toamnă (8 octombrie 2006, e la dosar). De atunci am ştiu că toamna nu mă va mai dezamăgi niciodată. Nu a fost o zi ieşita din comun, nu s-a întâmplat nici un eveniment major. Dar în momentul când am ştiut, efectiv m-am oprit în mijlocul străzii. A fost ca o piesă de teatru. Parcă totul urca pe scenă: locaţia Cluj-Napoca, strada Paris; un tânăr se opreşte brusc din mers; trotuarul este acoperit cu frunze mari de castan; pe sub el curge neîncetat canalul Morii; vântul tot mai slab aduce câteva frunze la picioarele tânărului; soarele trecut de amiază îi încălzeşte încet partea dreaptă a feţei; lumina lui creşte în intensitate reflectându-se în ochii băiatului; sentimentul de fericire îi umple sufletul şi mintea făcându-ul să zâmbească; după cele 3 secunde scurse de când s-a oprit, tânărul îşi reia traseul; viaţa lui continuă, profund marcată; cade cortina.

Toamna devine cu adevărat grandioasă spre sfârşit. Frunzele uscate foşnesc sub picioarele tale la fiecare pas. Soarele îşi face loc printre norii tot mai deşi, aruncând parcă direct spre tine ultimele raze călduroase. Vântul rece curăţă aerul aducând cu el mirosul iernii. Fundalul pictat oferit de toamnă este unul plin de culoare şi lumină. Bucură-te de spectacolul naturii şi nu lăsa frigul să-ţi răcească sentimentele. Primăvara e la o iarnă distanţă!

– Dionis Dei –

Imnul toamnei

A venit toamna. Titlul blog-ului a capatat alte nuante. Pregatesc un post dedicat anotimpului meu preferat. Stay tooned. Si toate acestea  pe tonurile unei singure melodii…sa-i zicem imnul toamnei. Nu-i chiar cel mai reusit videoclip, dar magia e in versuri si-n ritm. 3 Sud Est – Se-asterne toamna.