Două cuvinte legate

red eight - logos-bookTrăim deja într-o altă era. Şi nu mă refer aici la era internetului sau a tehnologiilor. Acum erele trec aproape anual, orizonturile sunt atinse şi depăşite cu viteza luminii. Ne aflăm la un nivel microscopic al acestora, o structură “netoscopică” a lumilor deja cucerite. Am descoperit întregi universuri în lumile pe care le credeam finite şi fără adâncime. Le-am pătruns suprafaţa. Şi nu ne mulţumim cu explotarea unui singur univers, ci pornim în călătorii simultane, în fiecare zi. Facebook ne oferă universul gândurilor, al părerilor şi opiniilor, a mulţumirilor şi capriciilor, Youtube este o lume a vizualului, a imaginilor care se succed, una mai impresioantă şi mai spectaculoasă decât cea dinainte, a imaginilor care combinate cu sunetele ne lasa înmărmuriţi, plini de emoţii, WordPress cuprinde o întreagă blogosferă a celor mai intime trăiri şi experienţe, DeviantART ne aşterne la picioare talente dintre cele mai felurite, din toate ramurile artei, şi câte şi mai câte astfel de lumi în care ne găsim pierduţi în fiecare zi.

Dar o asemenea viteză nu poate fi atinsă fără comprimarea anumitor elemente, fără a ignora sau a trata superficial acele aspecte care nu prezintă interes. Şi nu o facem din răutate. O facem din dorinţa de nou. Mereu ceva nou. Cautăm următorul lucru “viral”, comprimat în câteva cuvinte, câteva secunde, pentru al putea răspândi la rândul nostru într-o fracţiune de milisecundă celorlalţi în speranţa împărtăşirii unor sentimente, în speranţa apartenenţei la un grup.

Dar eu, câteodată, simt nevoia de a citi mai mult decât două cuvinte legate oferite de majoritatea postărilor de pe Facebook, vreau să pătrund o poveste mai lungă decât cele 60 de secunde ale unui trailer, o lume mai complexă decât pot acoperi oricâte continuări ale unui film. Şi atunci deschid o carte.

night_light_by_kevron2001-d5pmoom

fragmente de Luceafăr

red eight - logos-bookE primăvără. Ninge. Deşi e sfârşit de martie, iarna nu se lasă alungată. Datorită temperaturilor scăzute din ultima perioadă, mi-am petrecut majoritatea timpului liber în casă. Fără riscul de a mă plictisi, m-am împărţit între calculator şi lectură, înclinând balanţa spre cea de-a doua activitate. După ce am terminat de citit cărţile care-mi ocupau noptiera încă de la începutul anului, mi-am îndreptat atenţia către cărţile din bibliotecă, în căutarea unei noi aventuri. După câteva căutări fără succes, am început să fac ordine în bibliotecă şi să aranjez cărţile.

Pe lângă cărţile noi, comandate de pe internet sau luate săptămânal de la chioşcurile de ziare, am găsit şi colecţii sau ediţii mai vechi ale unor cărţi. După un timp, mânat de curiozitate, am pus deoparte cărţile cele mai vechi dintre cele care-mi cădeau în mână. Am găsit astfel câteva cărţi de literatură şi cursuri de limbi străine din anii 1930-1940, majoritatea fără coperţi şi unele doar pe jumătate.

Însa toate acestea şi-au pierdut farmecul în faţa unei singure cărţi. La prima vedere, nici nu părea veche: o carte mare, de căteva sute de pagini, fără coperţi, bine legată şi cu paginile intacte. În momentul în care am deschis-o mi-am dat seama că găsisem o adevărată comoră naţională (cu riscul de a folosi o expresie mult prea comercială). Conţinutul: o colecţie de 24 de numere ale revistei “Luceafărul”. Anul: 1909. Nu-mi venea să cred. Am făcut o mică cautare pe internet şi am găsit următorul fragment: “La 1 iulie 1902 Octavian Goga scotea la Budapesta revista “Luceafărul”, din inițiativa și cu sprijinul material al lui A. P. Bănuț, susținut de un grup de studenți români patrioți. În 1904, Octavian C. Tăslăuanu a devenit proprietarul și editorul acestei publicații care, începând din anul 1906, a apărut la Sibiu, cu subtitlul Revistă ilustrată pentru literatură și artă. Pe 16 iunie 1914 apare ultimul număr al revistei, în această formulă”. Răsfoind încet paginile, am găsit coperta celui de-al doilea număr al revistei. Convinge-te singur, mai jos gaseşti imaginea acestei coperţi, cu anul apariţiei, 16 ianuarie 1909, şi preţul în coroane, pentru Austro-Ungaria şi România.

Primul gând a fost să scanez întreaga colecţie, dar a trebuit sa renunţ la acest plan după primele 48 de pagini, datorită legăturii cu sfoară şi a foilor prea subţiri, care ameninţau să se deterioreze. Astfel ţin să-ţi prezint în întregime aceste 48 de pagini, în format pdf, a primelor două numere ale revistei “Luceafărul” din 1909. Lectură placută.

“Luceafărul”, Anul VIII, nr. 1, Sibiiu, 1909

“Luceafărul”, Anul VIII, nr. 2, Sibiiu, 1909

IMG_0023

Cartea de pe noptieră

“Există cărţi de care rămâi cumva îndrăgostit: crezi că le-ai uitat şi totuşi le duci atât de tare dorul…Sau cărţi cărora le-ai presimţit miracolul, fără să le fi cunoscut vreodată. Cărţi gata să te iubească, adunate pentru tine în colecţia CARTEA DE PE NOPTIERĂ.”

Aşa apare scris pe a patra copertă a fiecărei cărţi dintr-o mică colecţie a editurii Humanitas. N-aş fi menţionat aceste rânduri dacă nu ar conţine un adevar general valabil. Chiar există astfel de cărţi. Nu neapărat din această colecţie. Cărţile care ne marchează sunt la fel de diferite ca şi oamenii care le citesc. Cărţile din această colecţie sunt mici, uşor de citit, ideale chiar şi pentru călătorii. Eu am strâns vreo 20 de astfel de cărticele în ultimul an. Cele mai multe le-am achiziţionat recent, profitând de oferta de 5 lei/carte de la librăria Humanitas din centrul Clujului.

În ultimul timp mi-am facut obiceiul de a avea pe noptieră câte 2-3 cărţi care le citesc în paralel. În acest moment sunt doar două cărţi cu care-mi petrec nopţile de toamnă: Paulo Coelho – Walkiriile şi Mircea Cărtărescu – Mendebilul. Tu ce cărţi ai pe noptiera ta?

Program de weekend

Acum câteva săptămâni eram foarte entuziasmat de apariţia unui poster pe net. L-am şi pus aici pe blog sub titlul “I ♡ books”. Se pare că, aşa cum ne-am obişnuit în ultima vreme, timpul fuge de-a dreptul, şi a sosit şi weekend-ul mult aşteptat. Revin cu posterul (nu de alta, dar chiar îmi place cum a fost realizat) şi cu o scurtă descriere a evenimentului (sursa: stiri de cluj)

“Clădirea Casino va găzdui în perioada 19 – 21 octombrie o ediţie itinerantă a Salonului de Carte Bookfest. Asociația Editorilor din România invită publicul clujean să răsfoiască o ofertă de peste 10.000 de volume, din peste 50 de domenii editoriale.

Vizitatorii salonului vor avea ocazia să îşi achiziţioneze cărţile dorite de la cei peste 20 de expozanţi. Vor fi prezente cele mai mari nume de pe piaţa editorială românească, precum Humanitas, Polirom, Curtea Veche Publishing, Rao, Trei, Art, Nemira, dar şi edituri locale ca Eikon, Logos, Tribuna şi Presa Universitară Clujeană. De asemenea, salonul va fi şi un bun prilej pentru fanii muzicii de toate felurile, care îşi vor putea completa colecţiile cu CD-uri şi DVD-uri la preţuri speciale.

Invitaţi de calibru: Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Lucian CroitoruAdrian Papahagi, Alexander Baumgarten și Michael Solomon. Personalităţi de prim rang ale culturii româneşti vin la Cluj-Napoca pentru a se întâlni cu publicul Bookfest. Vineri, 19 octombrie, la ora 17:30, Adrian Papahagi lansează volumul ABC-Darul creştin-democraţiei, avându-l ca invitat pe Horia-Roman Patapievici.  

Sâmbătă, 20 octombrie, începând cu ora 12:00, cititorii clujeni sunt invitaţi să se întâlnească cu  Andrei Pleşu, pentru o sesiune de autografe şi o discuţie informală. Tot sâmbătă, la ora 18:00, reputatul economist şiconsilier al guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, îşi lansează volumele Politica monetară, În apărarea pieţelor şi broşura Jaful.

Toate aceste evenimente şi multe altele vor avea loc tot în incinta Centrului de Cultură Urbană Casino. Filmele de artă vor completa seria de evenimente culturale ale Bookfest Cluj-Napoca.

Toţi cei care se hotărăsc să viziteze salonul vor putea să intre gratuit la cinema-ul de artă care va rula pe toată perioada Bookfest. Din program fac parte pelicule premiate la festivaluri internaționale: Linişte şi strigăt (r: Jancsó Miklós), Vânt din est (r: Szomjas György), Vespa (r: Groó Diana) și multe altele.

Accesul publicului va fi gratuit la toate evenimentele culturale din cadrul Salonului Bookfest. Programul zilnic va fi între orele 10:00 şi 21:00.

Bookfest este cel mai amplu salon internaţional de carte din România (la ediţia 2012 din Bucureşti au fost peste 150 de expozanţi şi peste 300 de evenimente – lansări, dezbateri, mese rotunde, evenimente pentrucopii, ateliere, concerte, degustări de vinuri, proiecţii cinematografice). De asemenea, este singurul eveniment de acest gen care a căpătat o dimensiune internaţională notabilă, începând cu 2010, când invitatul de onoare a fost Spania. După ce anii următori invitaţii au fost Ungaria (2011), respectiv Franţa (2012), în 2013 Bookfest va fi gazdă Germaniei, Austriei şi Elveţiei, în cadrul proiectului Trei ţări, o singură limbă.

Evenimentul se desfăşoară sub egida Federaţiei Editorilor din România, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local Cluj-Napoca, Centrul de Cultură Urbană Casino, Institutul Maghiar din Bucureşti şi Centrul de Cultură Germană Cluj-Napoca.”

Blog de carte

Incep categoria destinata cartilor cu o reclama. Sunt fidel editurii Nemira dintr-un singur motiv: a publicat foarte multe carti scrise de autorul meu preferat (despre el insa voi vorbi in alt post de pe redeight). Tot din acest motiv am aflat ca editura are si un blog de carte dedicat recenziilor scrise de cititori, http://www.nemirabooks.ro/.

Partea atractiva a blogului o reprezinta oferta editurii pentru fiecare recenzie publicata: 50% reducere la 3 carti cumparate online de pe http://www.nemira.ro/ (reducerea se face din pretul total al celor 3 carti). Cum e si normal (doar traim in Romania) intrebarea fireasca si naturala care se pune este: “Dar e pe bune cu reducerea asta?” Da, oferta e reala, am testat-o personal in 2009 (nu am putut rezista tentatiei). Recenzia trimisa de mine a fost la cartea Jocul lui Gerald, de scriitorul american Stephen King, si o puteti citi mai jos. Lectura placuta!

“Stephen King ne ofera in operele sale o realitate pe care de cele mai multe ori refuzam sa ne-o imaginam. Si de cele mai multe ori aproape ca nici nu putem face diferenta dintre realitatea lui si adevarata realitate; acest lucru devine posibil datorita faptului ca Stephen King reuseste sa reduca puntea dintre cele doua realitati la doar cativa milimetri cu ajutorul situatiilor complexe si pline de neprevazut, a personajelor bine individualizate conturate de un caracter puternic, care imbina atat calitati cat si defecte. Personajele astfel definite evolueaza si interactioneaza intre ele, dezvaluindu-si adevarata substanta in mod treptat. Actiunea declansata de simpla existenta a acestor personaje are loc intr-un spatiu atat de variat si detaliat incat insasi decorul devine un personaj important al povestii.

Dar ce se intampla cand toata povestea se opreste asupra unui singur personaj, rupt de toti cei din realitatatea sa si lasat fara scapare in camera unei cabane, pe marginea unui lac, in mijlocul pustietatii? Reuseste Stephen King sa tese cu aceasi maiestrie o lume terifiant de clara, o realitate cat se poate de reala? Cea din urma intrebare este binenteles una retorica; cat despre prima, ei bine, nu o sa va vina sa credeti.

Jessie Burlingame si sotul ei, Gerald, se hotarasc sa petreaca o zi la casa lor de vara din nordul lacului Kashawakamak. Aflati la 160 km de Portland, unde Gerald este avocat, cei doi soti isi reincep jocurile erotice ale casniciei la adapostul intimitatii oferite de pustietatea din zona lacului. Astfel o gasim pe Jessie prinsa cu catuse de marginea patului asteptand ca Gerald sa-si termine micul lui joc. Desi in trecut Jessie a acceptat jocurile cu esarfa si mai tarziu cu catusele, acum incepe sa se plictiseasca incercand astfel sa-l opresca pe Gerald. Dar cu cat Jessie se impotriveste mai mult jocului, cu atat Gerald devine mai indraznet, zambetul fermecator transformandu-se intr-un renjet dement. Vazand ca nu reuseste sa rationeze cu el, Jessie ia atitudine si riposteaza fizic lovindu-l pe Gerald cu picioarele. In urma acestui atac Gerald este pus la pamant de un infarct.

Apusul soarelui o prinde incet pe Jessie legata de pat, in compania singurelor 4 sunete din apropiere: latratul unui caine, strigatul unui cufundar, zgomotul undei drujbe si usa care se tranteste mereu sub bataia vantului.

Luptandu-se intre ratiune si nebunie, intre nevoile fiziologice si vocile care ii dau tarcoale, Jessie este prinsa in capcanele trecutului, un trecut demult ignorat, un trecut intunecat si periculos. Odata cu trecerea timpului, panica devine tot mai puternica, vocile tot mai insistente si autoritare, iar problemele care apar in aceasta lume in care Jessie este captiva, sunt tot mai multe si mai greu de depasit.

La fel ca si Iona a lui Marin Sorescu, Jessie duce un dialog constant cu ea insasi, raspunsurile venindu-i prin vocile din capul ei: pe de o parte vocea logicii si acceptarii fara nici o impotrivire definita de nevasta cea supusa, si pe de alta vocea (auto)criticii intruchipata de fosta colega de facultate a lui Jessie, Ruth Neary. Aceste voci, si altele necunoscute, o sustin pe Jessie de-a lungul aventurii din realitate si din visele si amintirile care o bantuie fara incetare.

Insotiti-o pe Jessie de-a lungul acestei aventuri pline de neprevazut, in care lumea inconjuratoare capata contururi ireale, si in care cele mai cumplite cosmaruri prind viata. Lectura placuta…cine indrazneste, pana la capat.”

Dionis Dei