Oameni în trafic

Nu mai cred în accidente. Cel puțin nu în modul în care acestea sunt mediatizate. Și cu atât mai mult cele din trafic. Cred însă în puterea celor 4 N: Neatenția și Nesimțirea pot duce la Necazuri și în cel mai rău caz, la adevărate Nenorociri. Însuși cuvântul “accident” și-a pierdut complet înțelesul. DEXonline îl definește așa: “întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală […] fapt întâmplător care aduce o nenorocire”. Cel puțin unul din N-uri se găsește și acolo. Dar nu este complet. Nu trebuie să se lase cu sirene și girofaruri – oglinda agățată a unei mașini parcate, roata strâmbă a unei biciclete lăsate prea aproape de drum – sunt deajuns să creeze oricu necazuri, care, mai ales pe la noi, sunt atât financiare cât și mari consumatoare de timp.

Neatenția datorată telefoanelor, mâncatului sau oricărei alte activități, împreună cu Nesimțirea celor care cred că regulile sunt făcute pentru proști, pot să schimbe totul într-o fracțiune de secundă. Și, pe cât de “întâmplător” pot părea aceste fapte, aici definiția este din nou nepotrivită. Pentru că de cele mai multe ori astfel de situații nu sunt complet neașteptate sau neprevăzute. Altfel echipele știrilor de la ora 5 nu ar avea atâta material, nu ar ajunge la locul faptei mai repede decât autoritățile. Altfel nu am cere socoteală, nu am căuta resposabili. Totul ar putea fi cu ușurință prevenit dacă ne-am aminti mai des că suntem cu toții oameni în trafic, indiferent  că suntem în mașină, pe bicicletă, în autobuse sau doar simpli pietoni. Și chiar dacă părerea de rău și acceptarea vinei sunt atribuții nobile din ce în ce mai rare, tot nu putem da timpul înapoi. Tocmai aceste sentimente de neputință și regret sunt perfect redate în următorul clip pentru prevenirea “accidentelor”.

red-eight-logos-redeight1

Liniştea de duminică

Ziua de vineri este supraestimată şi mult prea mediatizată. Chiar dacă este ultima, ramane în fond o zi lucrătoare. Sâmbăta este pentru recuperări: cumpărături, curăţenie sau întâlniri cu prietenii. Duminica este o zi specială.

Nu te trezeşti pentru că sună alarma sau pentru că ai ceva neapărat de facut. Te trezeşti pentru că visele tale devin mai zgomotoase decât liniştea dimineţii. O linişte care îţi spune că poţi să mai stai sub pătură cât de mult doreşti. Apoi, când te hotărăşti să-ţi începi ziua, o faci cu gândul prelungirii acelei linişti cât mai mult posibil. Unii caută liniştea sufletească şi se duc să mulţumească divintăţii pentru aceasta. Alţii, sătui de agitaţia urbană, caută liniştea sub ocrotirea naturii. Duminicile mele sunt în schimb dedicate unei linişti interioare, oferită de explorarea necontenită a hobby-urilor şi pasiunilor. O linişte care suspendă realitatea înlocuind-o cu o realitate a viselor împlinite, înconjurată de fericire.

Duminica este singura zi în care încercăm să ignorăm curgerea timpului, s-o prelungim la infinit, şi să ne bucurăm de linişte, fiecare în felul nostru. De aceea la sfârşitul zilei ni se pare mereu că a fost prea scurtă, şi încercăm sa ne folosim de ultimele momente pentru a presăra câteva din seminţele acestei linişti în planurile de peste săptămână, pentru a ne putea bucura de recoltă duminica următoare.

IMG_4177

red-eight-logos-redeight1

fragmente de Luceafăr

red eight - logos-bookE primăvără. Ninge. Deşi e sfârşit de martie, iarna nu se lasă alungată. Datorită temperaturilor scăzute din ultima perioadă, mi-am petrecut majoritatea timpului liber în casă. Fără riscul de a mă plictisi, m-am împărţit între calculator şi lectură, înclinând balanţa spre cea de-a doua activitate. După ce am terminat de citit cărţile care-mi ocupau noptiera încă de la începutul anului, mi-am îndreptat atenţia către cărţile din bibliotecă, în căutarea unei noi aventuri. După câteva căutări fără succes, am început să fac ordine în bibliotecă şi să aranjez cărţile.

Pe lângă cărţile noi, comandate de pe internet sau luate săptămânal de la chioşcurile de ziare, am găsit şi colecţii sau ediţii mai vechi ale unor cărţi. După un timp, mânat de curiozitate, am pus deoparte cărţile cele mai vechi dintre cele care-mi cădeau în mână. Am găsit astfel câteva cărţi de literatură şi cursuri de limbi străine din anii 1930-1940, majoritatea fără coperţi şi unele doar pe jumătate.

Însa toate acestea şi-au pierdut farmecul în faţa unei singure cărţi. La prima vedere, nici nu părea veche: o carte mare, de căteva sute de pagini, fără coperţi, bine legată şi cu paginile intacte. În momentul în care am deschis-o mi-am dat seama că găsisem o adevărată comoră naţională (cu riscul de a folosi o expresie mult prea comercială). Conţinutul: o colecţie de 24 de numere ale revistei “Luceafărul”. Anul: 1909. Nu-mi venea să cred. Am făcut o mică cautare pe internet şi am găsit următorul fragment: “La 1 iulie 1902 Octavian Goga scotea la Budapesta revista “Luceafărul”, din inițiativa și cu sprijinul material al lui A. P. Bănuț, susținut de un grup de studenți români patrioți. În 1904, Octavian C. Tăslăuanu a devenit proprietarul și editorul acestei publicații care, începând din anul 1906, a apărut la Sibiu, cu subtitlul Revistă ilustrată pentru literatură și artă. Pe 16 iunie 1914 apare ultimul număr al revistei, în această formulă”. Răsfoind încet paginile, am găsit coperta celui de-al doilea număr al revistei. Convinge-te singur, mai jos gaseşti imaginea acestei coperţi, cu anul apariţiei, 16 ianuarie 1909, şi preţul în coroane, pentru Austro-Ungaria şi România.

Primul gând a fost să scanez întreaga colecţie, dar a trebuit sa renunţ la acest plan după primele 48 de pagini, datorită legăturii cu sfoară şi a foilor prea subţiri, care ameninţau să se deterioreze. Astfel ţin să-ţi prezint în întregime aceste 48 de pagini, în format pdf, a primelor două numere ale revistei “Luceafărul” din 1909. Lectură placută.

“Luceafărul”, Anul VIII, nr. 1, Sibiiu, 1909

“Luceafărul”, Anul VIII, nr. 2, Sibiiu, 1909

IMG_0023

Mă bucur că plouă

red-eight-logos-redeight1Rain splats

Vorbesc serios. E sâmbătă dimineaţa. Foarte de dimineaţă. La ora 5:30 sunetul stropilor în pervazul geamului m-a trezit zâmbind. Chiar mă bucur că plouă. Deşi, de la ora asta deja, îmi dau seama că majoritatea activităţilor mele “outdoor” vor fi probabil anulate. Dar acum ştiu că primăvara este foarte aproape, şi natura are tot ce-i trebuie pentru a înverzi la viaţă, în toată splendoarea ei.

Cât despre mine, nu mai e timp de somn. Trebuie să-mi refac programul de peste weekend şi să mă bucur de o nouă zi, o zi ca oricare alta: o zi ca nici o altă zi.

Week-end fără vicii

red-eight-logos-redeight1Secolul marilor descoperiri a trecut în plan secund. A fost umbrit în totalitate de secolul marilor vicii. Televiziunea, telefonia mobilă, calculatorul, internetul au trecut de la a fi o modă, la a ne conduce viața. Nici nu vreau să menționez acele vicii care ne afectează în mod direct sănătatea. Totuși, un exemplu: fumatul a fost foarte la modă până prin anii 50-60, toate vedetele fumau în toate filmele…acum, câtă reclamă i se face? De aceea ne și bucurăm de fiecare dată când reușim să le lăsăm în urmă, chiar și pentru scurt timp. Dar cu toate acestea, avem și multe arme de luptă împotriva lor, pasiunile noastre: arta, muzica, exercițiul fizic și mișcarea, iar lista poate continua. Nici nu mă mir că ura față de ziua de luni a devenit așa un trend, deoarece nu ne folosim de cele două zile scurte pentru a ne detașa și a ne relaxa. Cu toții suntem conștienți de viciile noastre, oricât ar fi de mici, și încercăm să le eliminăm pe cât posibil, precum suntem conștienți de pasiunile noastre pe care încercăm să le perfecționăm pentru a ne face viața mai frumoasă.

Personal, am renunțat la a pierde ore în șir în fața televizorului în urmă cu mai bine de 4 ani, și nu regret nici o clipă. Din păcate timpul acela, poate chiar mai mult, l-am umplut cu calculatorul și internetul. Și deja se fac simțite efectele negative.  Așa că mi-am propus un mic experiment, pe care ți-l recomand și ție: un weekend fără vicii. De ce doar în week-end? Pentru ca știm deja cât de greu e să renunți cu totul la micile obiceiuri. Mai mult decât atât, viața e prea scurtă pentru a ne interzice noua înșine orice ne face plăcere, indiferent de ce zic cei din jur.

Astfel am să încerc ca sâmbătă și duminică să ignor acele mici vicii care par să-mi ocupe în întregime timpul. Și nu este nici un secret: mi-ar prinde bine o pauza de la facebook, seriale, filme și jocurile de pe calculator, și în schimb să termin de citit cărțile care apuc doar să le deschid câteva minute, uneori chiar deloc, în timpul săptămânii. Sunt de asemenea un mare fan (ca să nu zic băutor) al Coca-Cola și n-ar strica să-mi perfecționez cunoștințele în arta ceaiului. Pe lângă cestea, pasiunea pentru desen și fotografie au ajuns să fie inexistente în viața mea de zi cu zi. E timpul ca încet încet să-mi reamintesc ce-mi face viața mai frumoasă.

Daca tu ai putea să renunți două zile la micile tale vicii, cu ce ți-ai ocupa timpul?