Jurnalul ceaiului de weekend 6 (09-11.02)

IMG_5227.JPG

Vineri 09.02

“Tempus fugit”. Una din expresiile mele preferate din latină. Dar și cea mai de temut. Pentru că timpul chiar fuge. Așa a mai trecut o săptămână pe lânga mine, ca și cea dinainte. Se întâmplă uneori să cazi în capcana rutinei și dacă nu ești atent, astfel pot trece zile, săptămânii, uneori luni întregi fără să observi. Și ajungi în luna decembrie să te întrebi cum de a trecut anul așa repede. Pentru că timpul fuge.

Dar este în puterea noastră să-i punem frâie. Să-i dam însemnătate și să-l încetinim. Să ne dedicam timpul nouă înșine în primul rând. Să descoperim acele lucruri care ne fac fericiți și care dau valoare timpului nostru personal. Acestea sunt pasiunile nostre, scopul nostru în viață. Activități, momente și oameni care să încetinească timpul. Și care, în mod ideal, să ne facă să trăim veșnic.

Sâmbătă 10.02

Pe cat de mult îmi place să descopăr noi arome, mă bucur în egală măsură să retrăiesc momente plăcute. Și asta pentru că aroma ceaiului Green Melissa nu-mi este complet necunoscută. Pe la noi se găsește în varianta “ceai de măr verde cu Melissa”. Nu prea i-am dat atunci atenție, dar acum am fost curios ce este defapt partea de “Melissa” din ceai. Așa am aflat că este o plantă înrudită cu menta și că are un termen echivalent în română, “roiniță”. Descrierea de pe spatele plicului prezintă avantajele combinării ceaiului verde cu aromele de mentă și lămâie pentru a da un efect de relaxare cu care m-au obișnuit deja ceaiurile verzi Greenfield.

Am profitat de această reîntâlnire pentru a-mi reaminti care sunt pasiunile mele, cu ajutorul cărora voi lupta împotriva timpul neînsemnat care vrea să treacă în fugă pe lângă mine. Astăzi am început prin am face ordine prin instrumentele necesare. De maine mă apuc de treabă!

Duminica 11.02

Desi n-am scris frumos chiar de la inceput, de cand ma stiu mi-a placut sa experimentez. Am inventat fonturi inainte sa descopar calculatorul, iar in facultate am schimbat felul in care scriam doua litere pentru simplu motiv ca nu-mi placea cum le scriam de obicei. De atunci mi-am imbunatatit scrisul de mana, am redescoperit placerea de a scrie cu stiloul si nu am incetat sa experimentez.

Insa tot atunci am descoperit si designul grafic. Acesta mi-a oferit in mediul digital posibilitati infinite de experimentare, atat cu scrisul cat si cu forma si culoarea. Scrisul de mana si stiloul au trecut incet pe locul doi si cu o perioada lunga de timp au fost chiar uitate.

In urma cu cateva luni am devenit nostalgic si mi-am cumparat un stilou. Apoi am descoperit caligrafia si mi-am construit un arsenal de stilouri speciale, penite, cerneluri si markere. A sosit timpul sa experimentez din nou cu scrisul de mana.

2018-02-11 21.14.272018-02-11 21.29.382018-02-11 21.54.49

< weekend-ul anterior

Advertisements

Jurnalul ceaiului de weekend 5 (02-04.02)

IMG_5203

Vineri 02.02

O săptămână lipsită de evenimente. Patru zile identice de marți, căci luni este doar una. Nici chiar cea de azi, prima din cele trei dedicate relaxării nu s-a deosebit de restul. Cel puțin până spre seară, când am ajuns să aranjez scena de ceai.

Nu toate seturile de coastere din colecție sunt unicate, unele le am în mai multe variante. Cum este cazul și acestor două seturi făcute din pâslă, în două combinații diferite de culori. Datorită materialului textil, acestea se “agață” cu ușurință de funalul de rafie al decorului. Și faptul că fiecare suport este compus din 3 discuri concentrice permite ca cele câteva suporturi să împânzească întreg decorul.

În centrul acestui decor dezlănțuit se află un ceai exotic cu un nume pe măsură, “Mate Aguante“. Denumirea parcă desprinsă dintr-o carte de aventuri m-a făcut să întorc repede pliculețul și să citesc descrierea de pe spate: “Mate este o băutură etnică preparată dintr-o tufă mereu verde originară din America Latină. În compoziția îndrăzneață Mate Guarante se combină armonios o ușoara aromă de citrice cu savoarea  originală și plină de energie a băuturii tradiționale specifice triburilor Indio. Mate Guarante reîmprospătează și revigorează, îmbunătățeste puterea de concentrare”.

Cu o astfel de aromă, weekendul va fi cu adevărat relaxant.

Sâmbătă 03.02

Astăzi am reușit să fac încă o ieșire în târgul de vechituri în compania a trei prieteni. Captura de obiecte a fost una foarte variată: mascota-ursuleț a unui faimos magazin londonez, 9 modele foarte mici de avioane, un trandafir negru din porțelan, două figurine Omnom, personajul principal din jocul Cut the Rope, două machete ale unor mijloace de transport în comun ale companiei germane Deutsche Bahn, o foarte folositoare cutiuță de păstrat euro-cenți, o replică a unui medalion magic din universul Harry Potter și nu în ultimul rând, un nou set de coastere.

 

Duminică 04.02

Ultima zi din weekend, ultimele clipe cu aroma absolut deosebită a ceaiului Mate Guarante. Zi de relaxare dedicată exclusiv cititului. Am început cele două cărți ale lunii februarie de la Clubul de Carte Cluj: “Preaiubită”, scrisă de laureata premiului Nobel pentru literatură, Toni Morrison și “Totul este iluminat” scrisă Jonathan Safran Foer.

Acum sunt pregătit de o nouă săptămână. Ne auzim pe weekendul viitor!

< weekend-ul anterior

Jurnalul ceaiului de weekend 4 (26-28.01)

IMG_4835

Sâmbătă 27.01 – 8:15 a.m.

Încep cu o mică pauză organizatorică. Întrucât dintre cele 30 de sortimente de ceai din colecție, 15 dintre ele sunt ceai negru, am început să le iau într-o anumită ordine: ceai negru, de plante, verde, apoi iar negru și tot așa. Cele două ceaiuri albe din set vor alterna cu cel negru după ce se termină ceaiurile de plante și ceaurile verzi. Ultimele 5 săptămâni ale jurnalului vor fi doar cu ceai negru. Și cum ceaiul negru are efectul unei cafele, am decis ca primul din weekend să nu îl  beau vineri seara când ajung de la muncă, ci mai degrabă sâmbătă dimineața, la micul dejun.

Să revenim la a patra săptămână din an. După prima, cea mai frumoasă și a doua cea mai grea, săptămânile încep să intre într-un ritm oarecum normal. Luni mă dezlipesc cu greu de pat și de miercuri încep deja să număr zilele rămase până la următorul weekend. Singurele care sparg monotonia sunt micile momente de relaxare, fie ele planificate sau spontane.

Unul din aceste momente speciale a fost primul Club de Carte al anului. Clubul este o activitate lunară organizat de voluntari de la asociația AIVI, din care fac și eu parte. Luna aceasta am citit “Mireasa Tânără”, de Alessandro Baricco. O carte foarte ciudată care nu mi-a placut deloc, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, înafară de primele patru replici, nici una din cele ce se găsesc în carte nu are liniuțe de dialog. Apoi din cele nouă personaje care apar în carte, doar trei au nume proprii, restul fiind denumite simpl: Mireasa Tânără, Mama, Fiica, Tatăl, Unchiul și Fiul. Și ca să fie și mai mare confuzia, naratorul întrerupe des și brusc povestea pentru a prezenta diferite etape din creerea a însăși poveștii pe care o relatează. Dar n-am fost singurul cu această părere. Din cei 15 oameni prezenț la această ediție, aproape jumătate din ei și-au exprimat confuzia și nemulțumirea.

 

Și totuși a fost o ediție specială a clubului. Acest lucru s-a datorat faptului că micului nostru grupuleț s-a alăturat însăși traducătoarea carții. Așa am aflat că cel puțin o parte din aspectele care ne-au nemulțumit au fost făcute intenționat, în numele artei. Am mai aflat de asemenea că fiecare carte a lui Baricco este scrisă într-un mod complet diferit de celelalte. Și am mai aflat că după o carte de-a lui s-a făcut unul din filmele mele preferate “The legend of 1900”.

A fost o săptămână frumoasă și relaxantă. Sper ca și weekendul să continue în același ritm.

Duminică 28.01 – 8:43 a.m.

Se pare că ritmul s-a păstrat. Sâmbăta a fost relaxant de frumoasă. Sau frumos de relaxantă. Plimbarea obișnuită în targul de vechituri a fost înlocuită cu o tură prin mall. Mi-am oferit serviciile de expert în d-ale cumpărăturilor unei prietene care a pornit în căutarea unui telefon nou. Cristina este foarte mulțumită de alegerea facută, și se bucură deja de noua ei achiziție.

Am profitat împreună de vremea însorită și ne-am continuat aventura în oraș, la un alt eveniment inedit din Cluj, Bazarul de Lucruri Gratis. Am așteptat demult această primă ediție din an deoarece aveam deja strânsă o plasă de lucrușoare drăguțe de care vroiam să se bucure și alții. Dar n-a fost chiar o donație, am găsit și eu câte ceva de luat de la bazar:

IMG_5199

Luni 29.01 – 6:35 a.m.

Nu credeam să existe o zi de luni care să pară cel puțin ca orice alta zi. Mă pregătesc de lucru, beau un ceai și mă gândesc la ziua de ieri. O zi marcată de două evenimente demne de sfârșit de ianuarie.

Primul eveniment a fost o mică sesiune foto într-un loc mai neobișnuit din oraș. Nu vreau să dau alte detalii, pozele merită o postare separată aici pe blog, cât de curând.

Cel de-al doilea eveniment care a încheiat ziua a fost tot un eveniment dedicat iubitorilor de cărți, organizat de aceași asociație AIVI, intitulat simplu “Schimb de cărți“. Evenimentul are loc în ultima duminică a fiecărei luni, în locația parteneră, Hash Bar, din Cluj. După cum îi spune și numele, evenimentul presupune un schimb liber și organizat de cărți între participanți. Localul ne pune la dispoziție o atmosferă placută în care putem vorbi despre cărți și să descoperim noi aventuri în paginile acestora.

jurnalul ceaiului de weekend 5 (02-04.02)

< weekend-ul anterior

red-eight-logos-redeight1

Jurnalul ceaiului de weekend 3 (19-21.01)

IMG_4818

Sâmbătă 20.01 – 7:15 a.m.

Sunt zile în care pur și simplu rămân fără energie. Nu mai am putere să fac nimic pentru mine și, ce e și mai rău, nu mai am putere să fac nimic pentru alții. Pentru că în timp ce am nevoie de oamenii potriviți pentru a avea putere, pentru a le replica energia, se pare că am uitat și de ceilalți, cei care mi-o fură și mă seacă de puteri. Dilemele unui introvertit.

Săptămâna a trecut fără ca eu să observ, zile monotone urmate de nopți fără vise. Noroc ca au fost doar 5 la număr. Cele câteva minute rămase la sfârșitul zilei de vineri (refuz să cred că au fost ore întregi) au fost de-a dreptul catatonice, o nemișcare suspendată, în fața monitorului, o stare complet neproductivă.

Dar am mai uitat deasemenea și faptul că nu doar oamenii îmi dau energie, mai este și ceaiul. Acum, în timp ce scriu aceste rânduri, ma las pătruns de aroma unui ceai verde denumit foarte potrivit “Flying Dragon”. În astfel de momente începi să vezi lumea altfel, să observi detalii…cum ar fi descrierea ceaiului de pe spatele pliculețului: “Secretele tradiției antice chinezești ale ceaiului verde îți vor fi dezvăluite în ceașca de ceai Dragonul Zburător. Aroma clasică, blandă și delicată, cu un ușor parfum de flori, fac din Dragonul Zburător o băutură revigorantă cu un efect extrem de pozitiv asupra sănătății tale.”

Să-nceapă weekendul!

Sâmbătă 20.01 – 11:45 p.m.

Ziua de azi s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Dacă ieri eram lipsit de energie chiar și pentru cea mai mică acțiune, astăzi am acumulat destulă energie pentru luni întregi. Asta înseamnă să ai lângă tine oamenii potriviți. Ceaiul verde de dimineață a dat tonul. Acum, în ora târzie a nopții îmi dau seama că mai este totuși o șansă de a salva această săptămână pe terminate.

Petrecerea unuia dintre cei mai vechi prieteni ai mei era anunțată încă din timpul săptămânii. Nimic exagerat, o întâlnire între prieteni, puțină distracție și relaxare într-un loc liniștit, deasupra orașului, pe unul din dealurile Clujului.

Am început ușor cu un joc de Dixit și câteva felii de pizza. După ce iepurașul cel mai rapid a trecut linia de start, seara a lasat loc discuțiilor și dezbaterilor pline de idei, care, între prieteni, pot căpăta proporții mitice, cu potențialul de a schimba lumea. Și de cele mai multe ori chiar reușesc s-o facă. Așa încep marile aventuri ale vieții.

Duminică 21.01

Dacă ieri am fost patru băieți si patru fete, cercul în care am ajuns astăzi a fost ceva mai restrâns, doar trei băieți și trei fete. Echilibrul a fost restaurat. Prieteni diferiți, aceași atmosferă plină de energie pozitivă. Jocul a fost înlocuit de un film și pizza de o prăjitură absolut magică. După așa un weekend, nici nu-mi mai pasă că mâine este din nou luni.

Îți doresc o săptămână liniștită!

jurnalul ceaiului de weekend 4 (26-28.01)

< weekend-ul anterior

red-eight-logos-redeight1

Jurnalul ceaiului de weekend 2 (12-14.01)

IMG_4816

Vineri 12.01

Săptămâna aceasta a fost antagonista eroinei care a fost prima săptămână a anului. Ca să-mi înțelegi mai bine agonia, ultimele cinci zile mi s-au părut mai de grabă a fi doar două: una luuuuunnnngă care a ținut de luni dimineața până vineri după-masa. O zi în care perioade de lucru au alternat cu momente de somn legate de scurtul drum dus-întors între cele două. Zorii celei de-a doua zi s-au arătat la sfârșitul programului de azi, când am simțit o nevoie nebună de muzică și mișcare. Metoda mea personală de a le combina armonios pe cele două este playlist-ul în caștile de la telefon și o plimbare la pas prin oraș.

Plimbarea a fost una scurtă. Mi-a fost gândul la noua aromă de ceai care mă aștepta acasă. Pentru a continua relaxarea am ales un ceai de plante. Și pentru a mă ajuta să scap și de o răceală care a început să-mi dea târcoale de pe la jumătatea primei zile, am ales aroma de mușetel.

Planul pentru următoarele două zile este să profit la maxim de lupta cu răceala și timpul petrecut la pat pentru a termina de citit cele două cărți începute la sfârșitul anului trecut.

Să vedem dacă-mi și iese!

Sâmbătă 13.01

Astăzi n-a fost chiar așa cum îmi închipuisem aseară. A fost chiar mai bine. Dimineața am descoperit două noi magazine. Defapt nu chiar noi, ci noi locații ale unor lanțuri de magazine. Dar mai bine poziționate, altfel aranjate, o cu totul altă experiență. Nu e nici un secret că-mi plac cumpărăturile. Dupamasa am avut parte de o mică reuniune între prieteni. Un suc, ceva de ronțăit, o poveste și timpul parcă se suspendă. O perioadă în care aventurile și amintirile prind viață.

Spre seară timpul realității m-a prins din urmă și m-a găsit lângă o cană de ceai și o carte în mână. Am început să mă pierd în paginile tipărite și după o vreme am schimbat cartea și am lăsat întunericul să se strângă în jurul ecranului de la telefon. Mâine îți voi povesti despre fiecare dintre cele două lumi.

Duminică 14.01

Am reușit să fac azi ce-mi propusesem pe ieri. Am stat toată ziua în pat și am citit. Cartea pe care am reușit s-o termin este scrisă de unul din autorii mei preferați, Stephen King. Intitulată “End of watch”, este ultimul volum din trilogia aventurilor detectivului Bill Hodges. Deși tematica polițistă abordată este departe de stilul consacrat a lui Stephen King, personajele create sunt la fel de memorabile, iar firul acțiunii este la fel de alert și bine construit. Această serie de carți este încă un exemplu clar pentru cei ce asociază în mod greșit numele autorului exclusiv cu literatura horror. Sigur, prin asta a ajuns celebru, dar scrierile lui au în prim plan personajele foarte bine conturate, plasate într-un univers pe masură și toate îmbinate într-o poveste unică. Fiecare dintre ele. Și câteodată, dacă ești atent, poți observa legături foarte clare de la o poveste la alta, de la o lume la alta și de la o carte la alta. Dar despre toate acestea voi scrie mai în detaliu într-o postare specială dedicată cărților lui Stephen King.

A doua carte se numește “Mireasa tânără”, de Alessandro Baricco. Este prima carte din acest an al clubului de lectură din care fac parte. Este povestea unei fete care, sub promisiunea căsătoriei, se vede nevoită ca în absența viitorul soț, să descopere mai întâi familia acestuia. Dar cum am ajuns cu lectura doar puțin după jumătatea cărții, nu vreau să fac alte comentarii pînă nu o voi termina de citit.

Noapte bună, te aștept vinerea viitoare!

jurnalul ceaiului de weekend 3 (19-21.01)

< weekend-ul anterior

red-eight-logos-redeight1

Advertisements